Prima oară ajungeam în zonă în martie 2007, urmând să revin în noiembrie 2010 și apoi la sfârșitul lui noiembrie 2012. În afară de Dubai, am fost și în alte emirate, mai exact Sharjah si Abu Dhabi, dar de departe, locul în care mă simt cel mai bine este Dubai.
De fiecare dată am fost în interes de serviciu, am participat la târguri, dar am avut, evident, și timp liber pentru a vizita, explora si …cumpăra. Deși în extra sezon, temperaturile erau destul de ridicate ( maxima în jur de 35 grade), ceea ce te face sa umbli cât mai mult prin interior ( și ce alt interior mai tentant decât un mall bine garnisit cu magazine de toate felurile?). Cu toate acestea, în acea primă incursiune ( cand 1. locuiam în Sharjah si 2. metroul nu fusese încă construit) ne deplasam cum puteam, cu taxiul cel mai des, cea mai mare dorința a fost de a merge sa schiez la Mall of the Emirates, la Ski Dubai, inaugurat în 2005.
Visul mi s-a implinit, mai ales că era destul de fezabil: puteai achiziționa un pachet de schi de 2 ore, în condiții destul de avantajoase ( nu costa o avere), în care erau incluse toate urcarile cu telescaunul, costumul de schi si echipamentul complet. Deși am fost ( oarecum) prevazatoare si mi-am luat dresuri si un tricou, după 2 ore de stat la -2 °C, am înghețat complet. Ideea e ca am trecut de la +30° la 18°, câte sunt la Mall si apoi la -2°,ceea ce o diferență uriașă. Imi aduc aminte si mă pufnește râsul căci atunci când am ieșit de la schi, am intrat într-o cafenea numita St.Moritz care avea un șemineu de care m-am apropiat dornică să mă ma încălzesc… dezamăgire maximă: era un ecran cu un foc virtual 🤣. Am băut un ceai fierbinte în schimb…
Tot cu acea ocazie am ajuns pentru prima oară în Desert Safari, ce oferea în acele vremuri un program complet si eclectic, de descoperire a deșertului din zonă.
Evident că am revenit și în ceilalți ani, dar cred că impactul asupra mea a fost mai scăzut precum și micșorarea programului (pentru a aduce din ce în ce mai mulți turiști) au făcut ca acea primă dată să rămână de referință. To6tusi, ultima oară a fost memorabilă întrucât a plouat cu spume ( după 2 ani de seceta), renunțându-se la majoritatea programelor de divertisment.
În prima fază te îmbarci în mașini puternice de teren ( Toyota Land Cruiser) – prima dată, am avut privilegiul de a sta in față, lângă șofer. Se conduce prin nisip, pe dune, și ai senzația unui roller coaster, deoarece curbele se iau strâns, dunele de dimensiunea unui deal, sunt urcate si coborâte în viteză, și nu știi ce sa faci mai întâi, să țipi sau sa te ții de orice apuci. După vreo oră de sport extrem, am zăbovit la marginea unei dune unde am facut sand boarding 😎 – m-am dat pe o placă, cu picioarele goale la vale pe ditamai panta de nisip. Acel nisip roșcat are o consistență foarte interesantă, nu e prăfos, nu-ți intră în ochi și nici nu murdarește. Cand m-am dat cu placa, am căzut continuu și, deși purtam un sacou alb din in, acesta nu s-a murdarit deloc.
Apoi am ajuns intr-o tabără de beduini, unde ne-am plimbat cu cămila către apus: e o întreagă experiență deoarece te urci pe cămila îngenunchiată; numai ridicarea animalului îți poate cauza rău de mare 😣întrucât se ridică mai întâi pe picioarele din spate ( tu vii în nas), după care se ridică si pe cele din față ( când tu cazi pe spate) după care te trezesti la o inaltime de 3 metri deasupra solului. Eventual sunt mai multe cămile legate una de cealaltă și te trezești că cea din spate te atinge cu botul pe picior…nu, nu vreți să știți!
Urmează vizita unor corturi în care te poți îmbrăca în beduin sau te poți poza cu șoimul de vânătoare, după care urmează petrecerea: tabăra propriu zisă în care se încing grătarele și se mănâncă o sumedenie de bunătăți locale, se poate bea alcool (!!), poți să fumezi narghilea, să te tatuezi cu henna, urmând programul artistic, cu derviși rotitori si dansuri din buric. Aici am avut ocazia de fi invitată pe scenă ( aleasă fiind din public) și de a putea prezenta roadele celor câteva lecții de belly dancing pe care le luasem împreună cu A. la București, cu puțin timp înainte.
Cămila e un animal extrem de respectat de către arabi, deoarece este folosita ca mijloc de transport, dar si pentru lapte, carne, piele, etc. Totodată se organizează curse de alergare pentru cămile (așa cum cursele de cai se organizează pe hipodrom, cursele de cămile se organizează pe cămilodrom), existând crescătorii speciale pentru animale de curse.
Cand am fost eu acea prima oară, în 2007, se construia de zor atât la insula Palmier cât și la turnul ce trebuia sa se numească Burj Dubai ( redenumit ulterior Burj Khalifa datorită familiei vecine si prietene conducătoare din emiratul Abu Dhabi care a contribuit cu sumele necesare, întrucât survenise un deficit bugetar la acea vreme )
Abia în 2010, când am fost din nou, am putut urca în turn ( era in primul an de funcționare) și am avut o enormă surpriză aflând că Tom Cruise și echipa care filma pentru Mission Imposibile The Ghost Protocol erau în oraș- pentru cine nu a văzut filmul sau nu-si aminteste, personajul Ethan Hunt se deplasează în exteriorul turnului la o înălțime amețitoare. Tot în cadrul turnului se gaseste hotelul de lux Armani, iar la poalele sale se află o fântână cu muzică si joc de lumini.
De asemeni, tot cam în aceeași perioadă s-a dat în folosință si Mall Dubai, cu si mai multe magazine extravagante dar parcă nefiind destul ca poți schia în deșert într-un mare tub de metal, s-au gândit ei sa construiască un enorm acvariu în care se pot face …scufundări printre rechini si alte lighioane marine ( plătești, închiriezi costum și echipament și there you are! Nu, eu nu 😎)
Am intrat însă la Jumeirah al Naseem, un hotel luxos ce constă într-un ansamblu de clădiri cu aspect tradițional dubaiez, cu un canal care curge printre ele. Am fost si în Abu Dhabi la Emirates Palace ( un hotel poleit cu aur, în holul căruia se gaseste un vending machine cu …lingouri de aur si la cafeneaua căruia am băut un capuccinno decorat cu aur alimentar). Am ajuns si în fața Atlantis The Palm, hotel aflat pe insula ( construita de catre om) Palmier, la deschiderea căruia a cântat Kylie Minogue si s-au facut jocuri de artificii milioane de dolari ( deh,vremuri bune, de demult) 😉
Am văzut în Abu Dhabi, care e un emirat vecin ( pare că e și mai bogat si mai ambițios) faimoasa moschee Al Zayed, construită în cinstea unui mare conducător ( Zayed bin Sultan Al Nahyan 1918 2004, părintele fondator al EAU), toată construită din marmură albă, decorată cu inserții din marmură colorată, cu un covor enorm, de zeci de hectare, facut dintr-o…singura bucată, cu lampadare de Murano, un epitom al luxului fără limite. Intre timp, după ce au construit o pistă de Formula 1, au făcut si un Luvru propriu, turnurile Etihad si multe clădiri care mai de care mai interesante si costisitoare.
Dacă ar fi să relatez sumedenia de experiențe extraordinare pe care le-am trăit în zona, as putea face o postare -fluviu, (ceea ce nu intenționez), una singură totuși o voi aminti deoarece e ieșită din comun : vizita la piața de pește, de unde am cumparat pește proaspăt ( specii locale, don’t ask), pe care l-am dus la o bucătărie aflată în cadrul pieței și unde era preparat după cum alegeai. Prima oară am mâncat acolo, lângă bucătărie, în piață, pe o masă acoperită cu hârtie, cu mâna, dar a doua oară am luat mâncarea la pachet. Mi-e greu să cred că poate fi egalat acel gust de pește proaspăt, preparat în stil oriental, potrivit pentru o masă prieteneasca, fără fițe si figuri, doar spiritul de camaraderie și glumele care curg.
Am făcut o ultimă baie în mare în decembrie 2012, și nu am revenit in zonă ( descoperind alte minuni ale lumii), deși am cochetat cu ideea de a vedea Dubai în acest an ca și oraș organizator al Expozitiei Mondiale ( ceea ce nu s-a intamplat). Sunt sigură că voi reveni exact în acel moment în care trebuie să o fac 😎😊
worldthroughmyeyes 